Au existat în istoria noastră eroi gigantici care nu au lovit cu barda, nu s-au avântat în șeaua calului între hoardele romane sau turcești, a căror voce nu s-a auzit detunată peste tunurile de la Călugăreni, Târgoviște sau Mărășești. Dar lupta lor a adus Țării același folos ca și sângele vărsat de Mihai Viteazul sau Vlad Drăculea.

Acum un an scriam în Marea Carte a Unirii capitolul poate cel mai drag mie, capitolul despre Nicolae Bălcescu. Ca de fiecare dată cand “mă întâlnesc” cu uriași ai trecutului nostru, am fost copleșit și mi-a fost greu să închei povestea, ”să-l văd” murind departe de Țara pe care atât de mult a iubit-o.

Am decis atunci să merg în Palermo, acolo unde Nicolae și-a petrecut ultimele zile din viață… să simt aerul, străzile, casele care l-au “cunoscut”.

La statuia sa, aflată în parcul din Piazza Marina, surpriza mea a fost extrem de plăcută. Nicolae avea tricolor și flori proaspete!

Nu uitați, dacă treceți prin Sicilia, împrospătați și voi florile de la statuia românului Nicolae Bălcescu!

Capitolul despre Nicolae se poate citi cu un CLICK AICI